proiect scolar - saptamana altfel.
Daca tot ma imprietenisem cu cei de la Radio Romania cand am fost la concursul de muzica, m-am gandit sa le mai fac o vizita, abordand un subiect literar de data asta. Am avut marea onoare sa o cunosc pe Ana Balndiana, poeta, luptator pentru libertate si suflet sensibil. Timp de 45 de minute am incercat sa mentin un dialog cu marea creatoare urmarind diferite domenii despre viata privara, societate sau literatura. Dupa o asemenea intalnire, iesi din studio ca un om transformat, nu numai datorita prezentei unui asemenea om, si mai ales pentru ca iti dai seama ca lupta pentru indeplinirea visului nu se sfarseste niciodata, iar literatura este unicul si cel mai sincer mod in care te poti exprima, unde ideile nu raman doar ganduri, ci se transforma in idealuri palpabile.
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu..
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu..
Despre Ana Blandiana:
La obarsia fiecarui poem, eseu sau proza pare sa se afle, mai mult decat emotia si ideea, o trecere a lor in altceva, schimbarea insasi, refractia in alt mediu, frangand- si dilatand tija subtire si dreapta a razei pornita din suflet, epiderma sau minte. Aceasta e tocmai glisarea perspectivei dinspre firesc spre posibil, dinspre ceea ce este spre ceea ce-ar putea sa fie, un soi de comotie si de instrainare pe care-o traiesc sau o imagineaza simturiie, gandirea, memoria, dezmarginindu-se, obligandu-se sa-si releve identitatea prin alternate si ceea ce le e strain prin ceea ce le e profund aproape, launtric."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu